La pas prin Londra (I-a zi)
Articol publicat in: Divertisment, Societate, Turism
Ne îndreptăm spre Waterloo Station.Şi ajungem foarte aproape de London Eye. Ne aşezăm la un fast food ca ne chiţăiau maţele de foame. Amenajarea localului avea ca motiv metroul-underground şi pe pereţi erau puse traseele şi numele staţiilor. Din păcate nu aveau bere la PIE aşa că am servit un San Miguel la 0,33 şi un hamburger de vită- berea 2,5 pounds şi hamburgerul…6.99. Cu siguranţă în Ro ni s-ar fi părut enorm şi nu am fi servit aşa ceva, dar la foamea de o avea…era tot ce se putea mai bun. În bar nu se fuma aşa că Dale şi Plutox au fost nevoiţi- ca peste tot în Londra- să iasă în faţa barului să fumeze. WAda cea mai fericită de această regulă londoneză. În România oare când se va aplica?
Cu burţile pline o luăm la pas spre London Eye şi ajungem pe faleza Tamisei. 
Zărim palatul parlamentului şi desigur Big Benul. Londra începe să ne fascineze cu spiritul ei. O mulţime de turişti dau năvală pe lângă noi. Eu unul m-am şi pierdut de grup la câtă lume buluc era adunată din toate colţurile lumii. Bine că ploaia se oprise şi ne-a lăsat în voie să realizăm poze care mai de care mai reuşite.
Traversăm la pas şi primul dintre cele 12 poduri publice ale Londrei. Pe el, pe pod, un scoţian cânta mândru la cimpoi în bătaia vântului. Bine că avea ciorapi mai lungi.
Dăm o tură pe lângă Palatul Parlamentului, vedem din trecere şi Westminster Abbey. În faţa Palatului Parlamentului sunt manifestanţi împotriva războiului din Irak. Nu fac gălăgie doar au afişate bannere. Şi statuia lui Churchill este în apropiere. Palatul Parlamentului este impresionant prin arhitectură şi somptuozitate dar şi prin mijloacele de protecţie.
Facem o mulţime de poze şi începem să ne resimţim după o zi obositoare. Încercăm să mergem înapoi către hotel. Pe drum întâlni un domn ce plimba nici mai mult nici mai puţin de 8 câini în lesă. Wada a presupus că ¨o fi orb¨. Cu 8 căţei orb? Mă îndoiesc. Sau mai ştii…
Admirăm arhitectura din centru şi traversăm preponderent pe la trecere. Pe jos este scris Please look right respectiv Please look left pentru ca pietonii să nu păţească vreun accident. Am trecut printr-un mic parculeţ şi am dat în sfârşit peste un pub londonez. ¨The 3 Stags¨ se numea pub-ul. Aici normal că aveau PIE. Chelnerul era din Lituania. Meniul era scris cu creta pe tablă. Am încercat un pie de Edmond´s dar avea un gust prea aspru. Nu mi-a plăcut. Un pie costa între 3 şi 4 pounds. După ce am servit încă un pie ne-am îndreptat spre staţia de autobuz de unde am luat un nou vehicul cu etaj. Am ajuns repede la staţia unde coborâsem cu Gilda. Din autobuz am văzut muzeul de război. Din păcate nu vom apuca să îl colindăm.
Un duş rapid să ne înviorăm şi dam fuga la cârciuma de lânga hotel.Săndica s-a declarat doborâtă de Londra în prima zi şi a rămas în camera de hotel. Un bar sportiv, frecventat mai ales de irlandezi trecuţi de prima tinereţe dar foarte prietenoşi. Am servit bere australiana foster- un pie desigur. Wada a început şi ea să dea semne de oboseală. Am condus-o la hotel şi am revenit la barul sportiv. Am servit o bere buna-Carsling. Am aflat de la un domn în vârstă de la bar cum să ajungem la Stanford Br idge stadionul celor de la Chelsea. El era fan Celtic Glasgow . I-am pomenit de Dan Petrescu şi a vorbit frumos de el, mai ales că anul trecut o bătuse şi pe Rangers.
Dale ar mai fi rămas în bar, dar până la urmă ne-am retras la hotel (unde am deschis cu cartela de la camera hotelul) pe la ora 23. Nu înainte de a mai mânca Dale nişte aripioare de pui cu cartofi prăjiţi.
Prima zi de acomodare cam aşa a fost în linii mari. Londra e un oraş agitat plin de turişti şi de locuitori ce sunt aproape toţi robotizaţi. Timpul se scurge foarte repede. Şi mai sunt atâtea de povestit…
Articolul va fi updatat cu poze negreşit! Cei 8 catei desigur…
