vvplutox

Am 29 de ani. M-am născut in 1980, dar sunt alt om din 1989. De ce sunt alt om? Pentru că nu aş fi putut ajunge azi unde sunt dacă trăiam in comunism, în comunismul acelor ani…´89.Am fost si soim al patriei si pionier. Ma bucuram ca sunt pionier, dar cine nu se bucura? Ieşeam afară şi mă jucam cu toţi copiii de la bloc  fotbal pe strada, ¨raţele şi vânătorii¨, ¨frunza sau castelu¨. Colectionam timbre (înainte de´90) şi surprise (dupa ´90) ce sa mai… eram un copil fericit. Azi câţi copiii au auzit măcar de´aceste basme? Oare s-ar fi schimbat partidul şi ţara? Cine ar fi urmat  să fie preşedinte după tovarăşul Nicolae Ceaşescu? Valentin Ceauşescu sau…Ion Iliescu ? E doar o dilemă veche de´a mea…şi câte astfel de dileme nu avem şi azi…

Sunt bucuros  acum, pentru că nu aş fi putut azi să am mai mult decât bucuria de a citi (ce mi se oferă), de a merge la teatru (cu mesaje subversive) si la filme(cu actori de marca). Poate că aş fi  a privit la TVR  şi bulgarii iar când auzeam că se pot prinde si iugoslavii…îmi sclipeau ochii de copil. Iar de citit se citea Scînteia-ziarul partidului si minunatele cărţi din colecţia Secolul XX. Cât despre confortul zilnic probabil că m-aş fi bucurat de un televizor Elcrom şi de vestita Dacie 1310.Acum conduc un Citroen C3, diesel şi sunt bucuros că pot să conduc.

Nu scriam cu sunt si nici nu aveam nici o şansă să aflu despre Europa de Vest, decât poate pe şoptite la Europa Liberă.Acum trăim în 2009 şi scriem la calculator eseuri despre acele vremuri… şi să le trimitem pe e-mail. Pe´atunci cel mult se scria la maşina de scris un elogiu adus partidului sau celui mai iubit dintre conducători. Altfel te dibuia Securitatea…

Dar ce putem să facem azi mai mult decât atunci? TOT Să ne bucurăm că trăim, să avem libertatea de a alege ce vrem pentru noi si pentru copiii noştri.

România s-a schimbat, dar nu aş putea spune ca s-a schimbat neapărat în bine. În Bucureşti e altă lume, deşi oraşul are aceleaşi blocuri, acelaşi metrou şi aceleaşi săli de teatru…pline.

Faţă de ALIMENTARA de unde se găseau creveţi în cutii roşii, faţă de coada care se forma în spatele ALIMENTAREI pentru lapte sau faţă de magazinul de PÎINE unde gaseai doar pâine şi câteva sortimente de biscuiţi vărsaţi…azi avem pe toate drumurile supermarketuri şi hipermarketuri şi produse din toate colţurile lumii de mancat şi de băut…şi parcă tot am mai vrea sa cumpăram ceva. Avem astăzi acces la atât de multa informaţie încât nu o putem cuprinde pe Internet sau la televizor. Am trecut de la o cultura a cititului din foi de hârtie la o cultura a cititului de pagini web şi de întreabare a Googlelui şi a Wikipediei ce înseamnă diverse lucruri din viaţa noastră. Şi apropo de amintiri, nici pozele nu mai sunt ce erau odata…au devenit color şi mai ales digitale, s-a pierdut obiceiul de a mai face poze pe hârtie fotografica…şi cate alte obiceiuri şi datini se pierd azi…obiceiurile care erau cu sfinţenie păstrate parcă în comunism chiar şi in mediul rural. Dar mulţi au ajuns azi să plece peste hotare ca să câştige bani, să devină înstăriţi şi să vină de Paşti şi de Crăciun în tară la cei dragi. Dar suntem membrii ale Uniunii Europene, membrii ai multor comunităţi internaţionale .

Puteam iubi oare la fel in comunism? Erau alte vremuri dar aceleaşi sentimente.

Ştirile ar fi fost cele ascultate la România Actualităţi şi la Telejurnal, nu privite pentru goana după audienta la câteva posturi concurente.

Libertatea de a gândi liber, de a visa si de aţi îndeplini idealurile si de a călătorii este tot ce am câştigat in Revoluţie! Pentru noi au murit oameni, pentru noi s-au jertfit suflete şi au plâns părinţii şi fraţii, unchii şi matuşile, nepoţii şi bunicile. Pentru toţi aceştia nu s-a găsit niciun terorist, nicio persoană care să fi spus atunci:¨FOC!¨.

Mai presus de toate avem acum dreptul de a fii egalii altor state membre ale Uniunii Europene si ale omenirii. Suntem liberi, dar suntem mai săraci şi mai egoişti. In societatea de azi suntem tot mai mulţi dornici de dezvoltarea proprie si de realizări personale.

Avem azi autostrăzi – doua terminate şi încă una începută, avem produse de larg consum în hiperarketuri, avem credite la bănci şi avem rate de plătit, avem şomaj si avem o economie care geme de ineficienta. Avem numeroşi politicieni si cetăţeni nemulţumiţi de clasa politică. Ne-am săturat de comunism si de comunişti asta au arătat ultimele alegeri libere. Pe celelalte nu le mai număram.

Copiii de ieri (din ‘89) au devenit azi adolescenţii care se distrează si care tastează cu o viteza fantastica, asculta in metrou (construit de Ceauşescu) cu căştile in urechi intr-o lume paralelă. Trăim fiecare in lumea lui si suntem interesaţi de ce se întâmpla dincolo de graniţa dar şi ce se întâmpla la sat (la ştirile de la ora 17). Avem aceea generaţie care visează la un consumatorism acerb. Avem generaţiile care vin din urma şi cărora li s-au schimbat manulele, cărora li s-au schimbat profesorii şi cărora părinţii nu mai apucă să le spună ce e rău şi ce e bine. Suntem liberi să facem ce vrem şi facem ce vrem. Bine măcar că ne mai pasă de culură, bine că ne pasă de cluburi şi de petreceri, bine că avem teatre pline şi actori care sunt apreciaţi mai ales atunci când închid ochii pentru totdeauna.

Suntem trişti dar suntem liberi, ne bucuram si ne întristam de fiecare zi ce trece si ne amintim mai ales în decembrie ca au fost ROMÂNI care au murit la Revoluţia din 1989. Noi ne amintim dar generaţia ´89 trebuie sa afle despre cum se trăia înainte si cum se trăieşte azi. Glorie eterna eroilor fără de vinovaţi, glorie tuturor tinerilor care au avut idealuri si care au crezut in libertate, pentru noi, cei care putem scrie şi citi aceste rânduri.

Europa este liberă şi noi la fel. România este libera şi îşi doreşte să ajungă din urmă alte state ale Uniunii Europene.

Suntem in anul 2016. Dis-de-dimineata, inainte ca locuitorii mei sa se dezmeticeasca din somn, le-aş trimite o ploaie rece ca sa se TREZEASCA. Aseara la meteo, anuntasera soare in mijlocul lunii iulie, un timp probabil care era de multa lume asteptat.Ploaia mea va dura doua ore. Cei care au ascultat timpul probabil vor spune ca iar au gresit meteorologii. La fel vor spune si prezentatorii rubricii meteo. Ceilalti se vor gandi ca este normal sa ploua in luna iulie. Dar meteorologii se vor intreba de ce ploaia i-a intors pe toti care ii ascultasera impotriva lor?
Un copil de 7 ani, cu ochii verzi va veni si le va spune secretul:
-Predictiile voastre vor fi in fiecare zi gresite!
- De ce? vor intreba meteorologii.
- Pentru ca Pamantul(adica eu) nu va mai suporta asa de indiferenti. Trebuie sa avem grija de el pentru ca EL sa poata avea grija in continuare de NOI.
- Cum sa avem noi meteorologii grija de Pamant?
- Sa le vorbiti oamenilor despre grija pentru Pamant in fiecare zi inainte sa le spuneti timpul probabil, pe toate posturile de televiziune si la toate jurnalele radio in fiecare zi. On-line amintiti-le de ce trebuie sa avem grija de Pamant! Timpul probabil depinde de voi, de noi si de mine! Eu v-am spus voua ce trebuie facut.Eu mi-am facut datoria.
Apoi baietelul cu ochii verzi a plecat.
Meteorologii s-au gandit si au analizat. In cele din urma au decis sa il asculte pe baietelul cu ochii verzi si din senin, a iesit soarele.
De atunci inainte de meteo se vorbeste “eco” despre reciclare, despre consumul exagerat de energie al oamenilor, despre energiile alternative, depre biosfera si despre Pamant in general.Se vorbeste si de animalele pe cale de disparitie. Pamantul nu mai trebuie neglijat pentru ca toti copiii cu ochi mari sa poata privi spre viitor si sa se bucure de soare si de Pamant.Voi nu va ganditi ca ati fost candva copii si nu ati stiut despre Pamant si despre nevoile lui? Generatiile ce vor veni au dreptul la cunoastere, au dreptul la initiativa si la schimbarea mentalitatilor.
Mai tarziu, meteorologii si oamenii in general, au aflat ca pe copilul cu ochii verzi il chema El sol si se nascuse la Copenga prin 2009. Parintii lui i-au povestit de cand era mic despre natura si despre viata sanatoasa.La fel dorea si el sa se intample cu ai sai copii.
Daca noi nu le spunem acum despre nevoile Pamantului, copiii nu vor mai vedea soarele, se vor „bucura” doar de ploaie.Vesnic!

Inainte sa plecam in luna de miere, atatea auzisem despre Paris de la o multime de lume si atat citisem pe net despre el, incat mi se parea ca fusesem acolo de o grama de ori si imi parea ca il cunosc deja. Ma temeam ca n-o sa mai am nicio emotie la marea intalnire cu orasul luminilor.